A trecut mult timp de când nu am mai jucat online poker

Memoria mea a fost întotdeauna o problemă pentru mine, un subiect, un blestem, o bijuterie, o unealtă folositoare sau un lanţ chinuitor. Şi cel mai haios, dar şi imprevizibil lucru(ca de!, femeilor pasionale le plac lucrurile imprevizibile) legat de memoria mea consta in declanşatorii ei şi poate uşurinţa cu care, la cel mai simplu gâdilat, memoria mea scoate de la naftalină idei sau persoane, pe care poate aş vrea să le uit elegant.

A uita elegant însemnă a uita doar detaliile, vorbele, iluziile, confesiunile, preferinţele şi semnele frumos ascunse sau uşor de ignorat de pe corpul unei persoane. A uita elegant înseamnă a nu uita numele, chipul, ci doar numele şoptit printre suspine de plăcere şi chipul cand v-aţi văzut prima dată sau poate ultima dată. A uita elegant este ca şi cum rana se vindecă fără cicatrici.

Cei mai puternici declanşatori sunt complet spontani şi aleatorii. Dacă te strădueşti să îţi amintesti ceva este mult mai probabil să nu o faci complet sau să îţi rezulte o amintire încropită greşit, aproximată. Un declanşator spontan deobicei ajunge până în peretele dinspre spate al inimii şi nu se opreşte în primul strat de miocard. Acelaşi declanşator, într-o altă zi decât astăzi poate nu ar fi avut deloc efect.

Uneori declanşatorul este complet invizibil. Nu apare nici un personaj care să-ţi aducă aminte de ceva, nu se săruta doi tineri in mijlocul străzii şi nu citeşti din nou un “made in….” şi te intrebi cum naiba deodata totul se face în ţara aia. Uneori e ca aerul. Nu îl vezi, dar ştii că există datorită efectului. Îţi umple plămânii, îţi face inima să bată, îţi pictează pe obraji.

Inspiraţia este numai o bombardare de declanşatori de diverse feluri şi bănuiesc că mulţi dintre ei sunt declanşatori de amintiri. Mulţi ştiu să scrie cuvinte, dar nu ştiu să le scrie. Le lipseşte inspiraţia. Poate au doar un perete mai gros, un perete prin care nu se aude cioc-cioc atunci când vine un pitic declanşator de tsunami în creerul lor. Eh, şi peretele ăla e ba aşa, ba aşa. Mintea mea e uneori deschisă, uneori mai închisă. Închisă de tot insa, nu a fost niciodată.

Am deschis torrentele ca în aproape fiecare zi de ani de zile. Şi ca în aproape fiecare zi, unele site-uri îmi dau pop-up’s. Majoritatea sunt site-uri din astea de poker şi jocuri. Când îi dau click pe “download torrent” hopa şi pop-up-ul se deschide pe sub pagina principală ca să încerce să mă păcăleasca, pesemne. Nici măcar odată până acum, acele pop-up-uri aveau şi sunet. Azi, acum 20 de minute, o pagina de jocuri de noroc s-a deschis sub pagina mea de bittorrent sau ce-o fi fost. Avea sunet. Am auzit un sunet repetitiv ce imita o sală de jocuri, o ruletă parcă. Nu am procesat gestul. Am închis pagina ca deobicei. Dar, între timp, mintea mea a fost penetrată şi, acul cu sfoara lungă ce s-a strecurat acolo, s-a oprit la un timp când jucam poker online. Jucam poker online doar pentru că el juca poker online pe un site şi jucam de fiecare dată cu speranţa că voi nimeri la o masa virtuală cu jucatori cu nume agramate şi pline de cifre pe post de litere şi el. Ştiam eu în sinea mea că îi voi recunoaşte id-ul. Sunt sigură că nu am nimerit în nici o seară la masa de poker online cu el.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

  • Arhive

  • ze top

%d bloggers like this: