RAM şi vizita la Guerrilla

Într-o zi, o preafrumoasă zi, m-am întâlnit cu Cătălin şi Cosmin care m-au plimbat cu un gipan-ceva din faţa Casei Presei până în spatele Casei Presei (lung drumu’, domn-le, doar nu era să merg pe jos) unde era intrarea către the mighty fortress of Guerrilla. Adevărul e că eram destul de emoţionată şi încântată. Deşi îmi fac temele din timp şi ştiu cât de tari, talentaţi, interesanţi sunt oamenii pe care am ocazia să îi fotografiez, stomacul meu era puţin copilăros şi a prins nişte fluturi. Poate era doar pentru că în clasa a 8-a am fost în Radio 21 şi am luat autografe de la trupele preferate de la momentul respectiv (I will take their names to the grave ) şi eram complet emoţionată că sunt în prezenţa unor oameni care erau pe scenă deobicei.

Mereu mi s-a părut că redacţia unui radio este ceva extrem de cool :P.

Toate bune şi frumoase, ajungem la etajul cu pricina. Culmea, chiar se deschid uşile de sticlă dintre mine şi redacţie. Semn bun. Eram cu ochii în toate părţile aşa că nu observ că viitorul meu “model” era prin zonă. Leave it up to me not to notice the elephant in the room, but make sarcastic comments about the microscopic spider crawling up the wall. Când, în final, dau mâna cu el şi începe să ne arate toată redacţia, să ne bage cu capul în birouri şi să ne facă prezentări cu oamenii, am devenit brusc de-a casei. Am convenit asupra locului unde va lua loc interviul şi spre marea mea satisfacţie urma să fie în studio.

Aşadar, Bogdan Şerban

Poate e ciudat, dar el este un bărbat ( foarte înalt :)) ce pare a fi energic, ce vorbeşte cu pasiune şi foloseşte gesturi, mişcările mâinilor, este expresiv (lucruri pe care nu le poţi vedea prin undele radio), dar în fotografiile mele pare gânditor şi mi-l imaginez cumva ca într-un flashback ce se desfăşoară într-un timp dilatat. Ce pot să spun, îi stă de minune aşa, şi părul lui grizonat aduce şi mai mult a ficţiune, a erou imaginat cu un look ce pare imposibil de găsit în “real life”. Ok ok,  nu-l mai laud atâta. Măcar am distrus mitul cu “radio is for ugly people”. =))))

Majoritatea fotografiilor sunt făcute în timpul interviului. Am realizat şi câteva aşa, 1 la 1, când s-a petrecut cel mai groaznic lucru care mi se poate întâmpla. M-a întrebat cum să stea, ce să facă. Asta e o întrebare încuietoare pentru mine. Vroiam să îi spun “fi tu”, dar afirmaţia asta e mult mai complicată decât ne dăm seama. Orice persoană cu un caracter cât de cât complex va râmâne blocată de la volumul de informaţii pe care le are despre sine. Asta dacă eşti norocos şi acea persoană chiar ar vrea să îţi arate ceva sincer sau oarecum conform cu o latură adevărată a personalităţii lor. Sau, eşti undeva într-o zonă neutră şi persoana devine sarcastică (Eu asta aş face). Îţi oferă deci material, dar nimic posibil vulnerabil. Aşadar, “fi tu” nu era o variantă de răspuns. Mi se părea şi lame. Ce am zis a fost şi mai lame, dar în fine. Simţeam nevoia să îmi împărtăşesc trauma. Doar blogul ăsta e terapie, nu?


Cred că asta ar fi o favorită.

Aici o să găsiţi articolul, la secţiunea offtopic, şi alte poze .

Advertisements
Comments
2 Responses to “RAM şi vizita la Guerrilla”
  1. cerealkiller says:

    *suspina*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

  • Arhive

  • ze top

%d bloggers like this: