Colaborarea mea cu rAM I – We sing in the Amsterdams

De câteva luni bune, am avut plăcerea să fac fotografii pentru revista Arte și Meseriihttp://www.revistaartesimeserii.ro/ ) .

Îmi face plăcere nespusă să lucrez cu oameni diferiți, să îmi ceară cineva fotografii, să particip la photoshoots și mă încânt ca un copil. Din nefericire pentru mine niciodată nu sunt mulțumită (așa cum probabil au sesizat cei de la revistă) și mă frustrez foarte tare când subiectul meu nu are timp de petrecut cu mine și aparatul meu.

În concluzie, sper ca această colaborare să continue, spre numere cu cât mai mulți cititori, cu subiecte din ce în ce mai tari….și poate am și eu coperta odată 😛

O să închei acest post cu fotografii din (cred că) prima colaborare și lucrurile cu care am rămas eu în urma interviului.  Vor urma și alte posturi.

Numărul Doi – Inteviu cu Andrei Hațegan , Text de Andrei Țârcă

http://www.revistaartesimeserii.ro/nr2.html

Andrei este un tip calm și plăcut. Părea și el puțin emoționat, lucru care m-a ajutat foarte mult pentru că era pentru prima dată când fotografiam un străin/vedetă așa, unu la unu.

Ce îmi plac oamenii care au o față expresivă. Atunci când se gândea la răspuns aproape că îl puteai citi înainte, din expresiile sale.

A fost destul de amuzantă partea cu prezentările. Nu am fost foarte atentă când Andrei Țîrcă mi l-a prezentat pe George (cel cu camera de filmat în mână) așa că mă gândeam că nu seamănă deloc cu cel din pozele cu solistul celor de la The Amsterdams.

Fascinația mea pentru detalii poate fi uneori o piedică. Andrei iși atingea fața foarte des. Își acoperea gura sau obrajii, își sprijinea capul în mâini…

…și se juca cu toate obiectele pe care le prindea. La un momdent dat îmi furase evantaiul lăsat  la un colț de masă.

a! iată evantaiul meu!

Înainte să ajungă Andrei Hațegan am pus post-it-uri pentru unde vor sta ca să am un unghi bun, lumină, fundal etc.

Binențeles că lumea a stat complet altfel. Ăsta era post-it-ul lui Andrei Hațegan. Mr X was kinda jealous about that.

fun

aparatul meu foto (de rezerva) folosit ca reportofon

cineva este Leu…ca mine.



Apoi am luat-o puțin pe Calea Victoriei ca să facem pozele ”artistice”.

Am adus aparatul Fish-Eye pe film. Aveam un Kodak de 200 de trei parale. Sorry, dar sincer acest film face 2 lei și mai e și scump. Am tras de ele în photoshop în ultimul hal.

Astea sunt tot pe digital. Andrei a fost foarte simpatic. L-am adus să vadă acest perete și el a zis ceva de genul :

Oau ce mișto! Eu stric poza dacă mă pozezi lângă el.

Și pe parcursul interviului m-a frapat că este modest și destul de cu picioarele pe pământ.

Mi-a spus o poveste tare drăguță. Avea acești teniși rupți în picioare. În timp ce trăgeam poze mi-a spus că tatăl lui are o fotografie cu niște teniși tare tare rupți, mult mai rupți decât ai lui și își dorește și el să ajungă să distrugă niște teniși asa de tare și să aibă o poză cu ei. Am decis să mergem pe ideea asta puțin.

Asta e una din referatele mele.

Asta a impresionat pe mulți. Mie nu îmi place în mod deosebit.

Asta îmi place tare mult. E pe filmul acela de 3 lei care iese grainny și subexpus sau mișcat. Orice i-aș face. Era o lumină super puternică în acea zi.

A fost o zi foarte caldă și frumoasă. Era vara.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

  • Arhive

  • ze top

%d bloggers like this: