A fi idealist

Sunt înconjurată de o gamă foarte variată de persoane din punct de vedere al gusturilor, aşa că îmi voi permite un fel de generalizare: Tinerii sunt idealişti faţă propriile opinii.

Nu ma refer la idealiştii ce cred în utopii sau la cei care nu văd lucrurile practic, ci la faptul că ne considerăm teoriile/opiniile proprii ca fiind suficiente sau pertinente pentru a explica întreaga lume percepută de noi. Mă refer mai mult la spiritul de idealist şi nu la definiţia explicativă a cuvântului. Şi mai simplu, noi, eu, credem cu tărie în propriile explicaţii la diversele întrebări sau probleme, fie ca ele sunt “de ce pleacă românii din ţară?”  sau teorii despre cum să-ţi trăieşti viaţa, gândirea noastră e factor primordial chiar dacă se referă la lucruri palpabile. (Că acestea sunt creaţii originale sau nu e cu totul altă problemă. Vorbesc de ideile asumate .:P )

Fireşte putem vorbi şi de tinereţea şi poate naivitatea ce ne permit să oferim soluţii tari şi zgomotoase. Ne având prea multe cucuie pe frunte nu ştim că doare când ne lovim de uşa închisă sau de zidul pe care nu l-am văzut. Plus, lipsa unei adevărate experienţe sau practici ne lasă alternativa ideii.

Nu mă refer nicidecum la lipsă de tact, politeţe sau subtilitate în comunicarea opiniilor ci la faptul că, pur şi simplu, e undeva în mentalul colectiv ideea că noi(tineri fiind) putem schimba lumea. Nu odată mi-a spus bunica sau numeroşi alţi adulţi, că “voi, tinerii, sunteţi viitorul”. Şi totţi o credem nu? E adevărată fraza. Nu am ce zice. Nu putem fi trecutul. Dar, pe lângă faptul că observ un pleonasm incredibil, cel puţin din punct de vedere al logicii, speranţa de viaţă este undeva mult peste 40 de ani, aşadar, din punct de vedere al resurselor de orice fel, o generaţie mult mai înaintată de cea 20-30 de ani ar fi în măsură să facă o schimbare adevărată (fără revoluţie sau perturbări majore de orice fel în sistemul social deja existent).

Dar ce se întâmplă cu această generaţie minim 30 şi mult plus? Pe modelul ” ce se întâmplă cu tinerii din ziua de azi?”, eu întreb “Ce se întâmplă cu adulţii din ziua de azi?” !! Aş putea chiar să cobor vârsta la 28 şi să spun, în urma observaţiei empirice, recunosc, că odată atins acel prag persoanele se caracterizează printr-o pasivitate şocantă (aproape oximoron, apreciaţi-l vă rog!). Încep nişte ani de melancolie până la 30 şi apoi gata, deja eşti înghiţit într-un sistem ce pare atotcuprinzător fie că e doar slujba, fie slujbă şi dating, fie slujba şi familie, fie slujba şi hobby, înţelegeţi voi. Fostele pasiuni sunt abandonate sau nu le mai simţi cu aceaşi intensitate. Totul e practic sau practic legat de serviciu. Vorbea la un interviu un domn (foarte tânăr, dar aproape de acei 30), cum, în trecut, compunea pentru trupa sa cu pasiune şi entuziasm, pigulind fiecare piesă până erau mulţumiţi.  Dar apoi, parcă autoanalizându-se a adăugat că acum nu se mai întâmplă aşa. Nu face suficienţi bani cu trupa (el având şi un job “adevărat”) şi poate e şi ăsta un motiv de frustrare ce duce la lipsa dragostei ce îl stăpânea când avea speranţe mai mari, dar unde se duc toate speranţele astea???????Unde e ideea că va cânta pentru milioane de oameni şi le va spune ceva prin ce compune el? Asta vreau să spun!

Ca să readuc discuţia în punctul iniţial, prin exemplul personal, sunt o idealistă în acest moment. Tinerii sunt stăpâniţi de o speranţă ce apoi se stinge, dar cred că eu voi fi excepţia. Fireşte că ăsta e crezul meu, nu? În discursuri, în opinii, văd o idee de viaţă vibrantă în culori şi detalii…şi apoi intri în altă categorie de vârstă şi parcă totul s-a schimbat.  Acesta este un model prost! Aha, model. De unde e modelul ăsta? Ne sătură să purtăm lumea pe umeri? Ne săturăm “să fim viitorul” atât de tare că uităm şi de cel personal? Din nou sunt idealistă, pentru că ceea ce am numit în acest post adulţi nu îşi abandonează cariera sau dorinţa de a avea o familie cât mai buna şi să trăiască cât mai bine, ci doar viitorul colectiv, efectul la a fi important într-o lume mai largă decât cartier sau poate oraş (geografic), într-o lumea a ideilor şi nu a banilor, prin schimbarea unor destine şi nu numai a urma unul ce pare a fi al tău.

Acum ceva timp am avut o discuţie scurtă cu o doamnă de 46 de ani. Scurtă pentru că nu avea rost să susţin în continuare punctul meu de vedere. Un domn în maşină ieşea de pe straduţa din faţa casei doamnei, doamna care tocmai intra pe străduţă cu maşina dânsei. Domnul se opreşte, doamna idem. Domnul face semn doamnei să dea cu spatele în bulevard, când doamna nu putea vedea nimic şi mai era şi contravenţie să dai cu spatele în strada mare.  Doamna refuză, indică domnului să dea cu spatele în foarte încăpătorul squar din care venea acesta.Domnul refuză. Ceea ce cred că au urmat au fost claxoane şi supărări ca apoi doamna să iasă din maşină şi să o lase acolo. Fiind la 2 paşi de casă a urcat şi atât am aflat despre acţiuni. Apoi am trecut la opinii şi intenţii pentru viitor. Doamna intenţiona să îi zgârie maşina domnului care se pare stătea pe acolo.

1. Ce m-a lovit a fost idee de vendetă personală în loc de apelarea la organismele ce există pentru soluţionarea problemei. Am încercat să îi explic că mai bine (că tot îi reţinuse numărul) să facă o plângere. Iată că sunt din nou idealistă pentru că, în opinia mea, instituţiile trebuie să îşi facă treaba, dar mai ales, noi trebuie să le lăsăm. Mă aştept ca în serviciul meu de pr să fiu lăsată sa fac comunicarea sau ce-o fi şi să nu se bage cel de la resurse umane peste mine. Mă aştept ca oamenii să facă plângeri şi cerinţe la instituţiile care trebuie, pentru a-şi soluţiona problemele. De aia sunt acolo. Ea nu înţelegea de ce ar face asta. Iar eu i-am explicat că aşa vreau să se trăiască în viitorul meu, dar şi în prezentul meu. Poate e o chestie de civilizaţie, poate e o chestie de încredere, poate e doar o chestie de a crede în mai bine. Oricum ar fi, ea lua societatea fix cum e acum, cu toate prejudecăţile. “A păi poliţia nu o să facă nimica”. Totul porneşte de undeva. Această generaţie nu porneşte nimic acum…şi totuşi aceasta a pornit revoluţia când aveau 18-25 de ani şi apoi s-au ridicat şi alţii şi iată că am făcut treabă. Şi apoi stop.

2.Pentru că nu vreau revoluţie ci EVOLUŢIE mă aştept la participare şi sprijin şi nu la pasiune de tănăr ce se va stinge în 3 ani. Atâtea prejudecăţi şi stereotipuri în adulţii ce mă înconjoară. Dar atâta dorinţă de schimbare şi de mai bine între cei foarte tineri. Cu toate astea,  am văzut cu ochii mei trecerea de la idealist la păstrător de status-quo, cel puţin printre cei care rămân în ţară.

Aşa că am ajuns la concluzia că a fi idealist e acelaşi lucru cu a fi tânăr (echivalenţa ne fiind obligatorie şi în sens invers.)

*îmi cer scuze dacă generalizarea mea a jignit pe cineva. fireşte sunt excepţii, fireşte că sunt cazuri, dar iată, am o idee care explică un ansamblu. ce să fac? am şi eu 20 şi un pic de ani.

Advertisements
Comments
2 Responses to “A fi idealist”
  1. Michiyuki says:

    Da, cică generaţia y (aka noi) are o perspectivă foarte largă şi trăieşte cu ideea unor posibilităţi aproape infinite, iar vârsta asta de 20 şi ceva e critică pentru noi, cum pentru generaţiile dinainte a fost adolescenţa. Asta, dacă ne luăm după psihologi şi sociologi. Dacă mă iau după mine, sincer îmi doresc să ajung o păstrătoare a status-quo-ului într-o zi (deşi mă îndoiesc că o să se întâmple), pentru că asta ar însemna să fi înţeles care este el, cum stau lucrurile, dar tare îmi e că sunt atât de curioasă (şi studiile în loc să mă lămurească, mă aţâţă şi mai tare) încât o să văd mereu lumea în întrebări.
    Deci PR scrie pe viitorul tău? Eram convinsă că e ceva mai cu aer de artistă (vezi, şi eu trăiesc în propriul meu sistem de convingeri, my big box of ideas and hopes…deşi ar fi bine să ies de acolo, ocazional!)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

  • Arhive

  • ze top

%d bloggers like this: